Luna Phobos a lui Marte nu este ceea ce pare, sugerează fotografii nepublicate până acum

Luna Phobos a lui Marte ar putea fi de fapt o cometă, sau cel puțin o parte de cometă, capturată gravitațional de Planeta Roșie cu mult timp în urmă, sugerează un nou studiu preliminar bazat pe fotografii nepublicate anterior.

De ani de zile, cercetătorii au fost nedumeriți de luna Phobos a lui Marte și de geamăna sa, Deimos. Unii au teoretizat că lunile sunt asteroizi transformați de gravitația lui Marte, deoarece compoziția lor chimică este similară cu cea a unor roci din centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter. Cu toate acestea, modelele computerizate care simulează acest proces de capturare nu au reușit să reproducă traiectoriile aproape circulare ale celor două corpuri în jurul lui Marte.

• O singură plimbare zilnică de o oră ar putea prelungi viața cu șase ore
• Consumul zilnic de ceai sau cafea ar putea reduce riscul de cancer

O altă ipoteză sugerează că un impact gigantic, similar cu cel care a creat luna noastră, a smuls aceste roci de pe Planeta Roșie; însă Phobos are o compoziție chimică diferită de cea a lui Marte, ceea ce face acest scenariu puțin probabil.

Ce este, de fapt, luna Phobos a lui Marte?

Elucidarea modului în care s-a format luna Phobos a lui Marte este unul dintre obiectivele misiunii Martian Moons eXploration (MMX) a Agenției Japoneze de Explorare Aerospațială, programată să fie lansată în 2026. Sonia Fornasier, profesoară de astronomie la Universitatea Paris Cité (Franța) și autoare principală a noului studiu, este un om de știință implicat în misiunea MMX. În timp ce ea și alți oameni de știință analizau imagini pentru a ajusta traiectoria planificată a navei spațiale, Fornasier a descoperit fotografii nepublicate, scrie Live Science.

Luate de camerele de înaltă rezoluție de pe nava spațială Mars Express a Agenției Spațiale Europene (ESA), care studiază planeta Marte și lunile sale din 2003, aceste 300 de imagini documentează în detaliu caracteristicile lui Phobos, inclusiv craterul Stickney, de 9 kilometri lățime, cel mai mare reper de pe Phobos.

Fornasier și colegii ei au folosit aceste fotografii pentru a analiza intensitatea luminii solare reflectate de Phobos din unghiuri diferite. Această tehnică, numită fotometrie, le-a permis să determine câtă lumină reflecta Phobos când Soarele era direct în față sau la un unghi decalat.

Modul în care Phobos reflectă lumina oferă un indiciu

Cercetătorii au descoperit că suprafața lui Phobos nu reflecta lumina uniform. Unele regiuni, cum ar fi marginea nord-estică a craterului, erau foarte reflectorizante. Dar analiza echipei a arătat, de asemenea, că, în general, suprafața lui Phobos părea vizibil mai strălucitoare când Soarele era direct deasupra. Acest fenomen, numit iluminare de opoziție, este caracteristic multor obiecte fără aer din Sistemul Solar. De asemenea, cercetătorii au descoperit că suprafața lui Phobos era poroasă, asemănătoare cu nisipul. Acest lucru a condus echipa să sugereze că suprafața lunii ar putea fi acoperită de un strat gros de praf cu particule canelate, ale căror umbre dispăreau când erau iluminate direct.

Ambele proprietăți sunt caracteristice cometelor din familia lui Jupiter, care sunt comete ale căror orbite sunt ajustate gravitațional de Jupiter. Acestea includ Cometa 67P, pe care misiunea Rosetta a ESA a studiat-o îndeaproape în 2016. De fapt, proprietățile fotometrice ale lui Phobos se potriveau aproape perfect cu cele ale Cometei 67P. Așadar, echipa a concluzionat că Phobos ar putea fi o cometă capturată de Marte.

Constatările studiului au implicații și pentru Deimos. Fornasier a menționat că dacă Phobos a fost cândva o cometă, Deimos ar putea fi la fel. De fapt, pe baza studiului, echipa sugerează că cele două luni ar fi putut fi câdnva unite ca o singură cometă bilobată, care a fost prinsă și eventual ruptă de gravitația lui Marte. Cu alte cuvinte, lunile gemene ale lui Marte ar putea fi de fapt două jumătăți ale unui întreg.

Cea mai bună șansă de a descoperi cu adevărat ce este luna Phobos a lui Marte

„Dacă sateliții marțieni sunt într-adevăr comete capturate, acest lucru implică faptul că cometele pot fi capturate și de planetele telurice (terestre)”, a adăugat Fornasier. Ea a spus că unele luni ale giganților gazoși precum Saturn probabil au provenit din Centura Kuiper, regiunea în formă de gogoașă care înconjoară Sistemul Solar și din care provin multe comete. Totuși, astronomii nu au identificat până acum o „lună cometă” pentru planetele terestre, făcând din Phobos un potențial prim exemplu.

Dar interpretarea ca fiind o cometă are și ea probleme. Anumiți parametri fotometrici, cum ar fi fracțiunea de lumină împrăștiată, nu se potrivesc cu cei ai cometelor. În orice caz, Fornasier a spus că simulările dinamice, care iau în considerare mișcările obiectelor cerești, inclusiv pe ale lui Marte și ale lui Phobos, vor ajuta echipa să determine probabilitatea unei astfel de capturări cometare. În cele din urmă, însă, programul MMX, care va preleva probe fizice de pe Phobos, este probabil cea mai bună speranță de a rezolva originile misterioase ale acestei luni.

Noul studiu va fi publicat în jurnalul Astronomy and Astrophysics și este disponibil pe serverul de preprinturi arXiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum au trecut razele cosmice prin atmosfera Pământului acum 41.000 de ani?

Galileo Galilei, omul care a schimbat cursul istoriei. „Și totuși, se mișcă!”

Un veteran NASA a inventat un propulsor care sfidează legile fizicii

Erupție excepțional de rară pe suprafața Soarelui! O furtună solară se îndreaptă spre Pământ